A fi sau a nu fi… vegan?


vegan cow

Despre cum am devenit, indubitabil, irefutabil, vegana – Alocutiune duhnind a visinata de la Alina si Florin

Last three years’ news, am un business cu mancare vegana! Si desi e pornit mai din convingere, mai din intamplari ciudate, fericite si mai putin fericite, mai din firea mea aplecata spre scarmanat ite cu iz de exotism antreprenorial – v-am spus ca am vrut sa-mi fac si-un business cu fustite de alergat cu inimioare roz, sau nu? –  ei bine, n-am reusit pana acum sa devin 100% vegana.

Nici 100%, nici macar 75%. Bine, cura lichida de 61 de zile cu sucuri nu se pune, a fost in scop terapeutic, atins pe deplin, dar nemediatizat ca sa nu par total kookoo.

N-am reusit si uneori nici n-am incercat, caci cate o bucata de nigiri topea atat de natural toate intrebarile inghesuite undeva in cerul gurii (I loooove sushi!!!).

Desi jur ca am facut eforturi sustinute, cel putin la nivel rational.

Si se facea mereu ca un pitic, cu ciorapi roz si monoclu art-nouveau, statea picior peste picior, nevricos, si-mi trantea rautacios de fiecare data – genul ala, de strigator pitigaiat de Bingo, poate l-ati cunoscut, langa Regie acum 15 ani…

“Ia stai… asta zice ca mananca 100% vegan dar uite ce piele plina de comedoane are.. asta doar de la carne poate fi”

“La cursul de nutritie am invatat ca fitosterolul, desi are formula chimica similara cu colesterolul de origine animala, nu participa activ la toate procesele corpului… spre exemplu in dezvoltarea glandelor sexuale, damn it!”

“Daca mancarea vegana e buna, de ce toata fauna de promotori mananca carne pe la colturi  “

Long story short, de ceva timp am devenit vegana. Cu acte in regula, si sentimentul ala puternic, presand nesimtit intre sani, ca e de durata. De n-o fi forever, don’t blame me, blame Canada!dd

Si cum am ajuns aici? Mai putin romantat si moralizator decat va ganditi… cantonata intr-un weekend intr-un pat neprimitor si al dreaq de tare, in loc sa dansez dansul somnului, m-am “zapuit” pe net, doar-doar o veni singurel. Si am dat din Earthlings in Food Inc in Forks over Knives si am tinut-o tot asa, pana dimineata. Le mai vazusem in trecut, dar mai curand le fusarisem, cum fac cu totul in viata mea, de cand am business-ul asta 25×7.

Trec peste moment, s-a lasat profund lacrimogen, deh, dupa o varsta si un numar de copii, totul te impresioneaza pana plangi cu muci.

Si desi sunt fetita mare, si stiu ca toate filmele, chiar si cele cu eroi vegani, sunt regizate in asa fel incat sa stoarca si ultima lacrima din tine, ei bine, m-am lasat sedusa. Bam, zbang, poc! Si-au atins tinta. Cu varf si indesat.

Am renuntat la carne, fara sa stau pe ganduri. Imediat si iremediabil. Pentru ca … pentru ca, desi nu iubesc la nebunie animalele, cred ca toate fiintele sub soare merita o soarta buna. Si nu vreau sa fiu eu cea care face sa atarne cutitul deasupra capului lor. Ma simt mai bine stiind ca am in maini soarta proprie, cel mult si a copiilor mei, si atat.

Si pentru ca mi-e clar ca lumina zilei, cu ce primim acum din comert, mancam doar gunoi cu viscere pulsand si nimic care sa ne hraneasca. Poate asta sa fie explicatia pentru foamea absurda de care sufar continuu, mai ales dupa ce mancam carne (Poate, am spus, nu-mi sari la gat!)

Dar mai ales, pentru ca am avut un moment de luciditate. Pe care mi-as dori ca tot mai multi sa-l aiba. Am facut tone de cursuri pe bani grei, in cautarea adevarului absolut, intre cutit si furculita. Am tras concluzii, le-am validat si invalidat, le-am simtit si mai des le-am nesimtit. Am citit statistici, le-am analizat metodic, dar parca n-au fost despre mine. Ci despre ei. O poveste din care eu nu faceam parte.

Va spun, am renuntat la carne din dragoste pentru copiii mei. Pe care, desi nu ii vad pe cat de mult mi-as dori, de cand am businessul asta, ii iubesc ingrozitor de mult.

Si realizez ca, dincolo de cat de multe beneficii sau carente ne aduce veganismul, unde inca mai dau cate un vant lenes balantei intr-o parte sau alta, in functie de ce mai citesc, vreau ca ei sa traiasca frumos.

Si simt ca pur si simplu, timpul nu va avea rabdare cu ei. Pentru ca noi consumam cu asa furie resursele planetei, in special pentru cresterea animalelor, incat ei nu vor mai avea, pe bune, nicio sansa. Cred asta, la fel de mult cum cred ca daca vreau, pot sa alerg 100km maine. Sau ca in viitor teleportarea va fi mainstream. O stiu, no doubt. sper sa le si traiesc, dar asta e alta poveste.

Si cred ca se vor trezi, un pic cam tarziu, intr-o ceata deasa, in care cu greu vor respira. Si vor striga mama. Si poate nu voi fi acolo. Macar sa-mi dau doua palme ca am contribuit la asta. Sau daca voi fi, nu voi putea decat sa preling cateva lacrimi si sa ridic din umeri a neputinta.

Am tone de maculatura prin casa si calculator, cursuri platite cu mii de euro, in care am invatat, de la cei de Cornell, MIT si Harvard, ca asta se intampla. Chiar cum. ultra-accelerat. Iar maine, hyper-accelerat. Si intrebarea e: daca mie, care sunt “cetita” si educata, mi-e atat de greu sa inteleg, cum sa le fie “celorlalti”? Ne e bine asa, cu un mic cu mustar de Tecuci in gura  o bere in mana stanga si dreapta in chiloti, sa ne scarpinam. Nu vrem sa stim ce se va intampla maine. Azi e aproape si cald.

Poate o sa mai perorez pe viitor pe tema asta. Depending on visinata, cu sau fara carlig, ca acum. Nu pledez nimanui sa renunte la carne. In niciun caz sa devina vegan. Eu am facut-o, dar greu, domne, greu. Dar fiecare dintre noi, poate sa faca mici pasi. Asa, ca de pitic cu ciorapi roz si monoclu art-nouveau. O zi fara carne pe saptamana. Tot e ceva, e 15% din ratia saptamanala! Si chiar daca Tudor al meu, dupa ce i-am povestit una alta mi-a spus “ Te inteleg, mami, dar eu sunt un carnivor convins” , stiu ca va avea timp sa isi faca propriile alegeri si decizii. Iar eu il voi iubi oricum.

Si stiu ca e vorba de mult mai mult decat o halca de carne in plus sau in minus. Si ca schimbarile sunt pe atatea fronturi, ca ar trebui sa ne reinventam total. Which is hard. Dar tre sa incepem de undeva. Eu am inceput de aici. Sper sa continui. Si sper sa nu primesc in plex prea multe momente “ia uite-o si pe ciudata asta”. Ca asa sunt veganii astia, mai sensibili.

 

Ana, Calin si Tudor, mami va iubeste foarte mult!

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s