Preludiu pentru paste thai


noodles_dulce-acrisorMa intreaba azi un bun prieten, vag dezamagit, vag introspectiv, de ce pastele noastre thailandeze nu sunt asa savuroase ca altele de prin piata, non-vegane – nu dau nume, ca nu fac reclama altui brand decat Rawmazing.

Fara a avea alt raspuns concret decat ca restaurantul cu pricina face niste paste excelente, asa e, testat si validat, jos palaria, we are not there yet, probably… gasesc cu cale sa-i ridic totusi un semn de intrebare….absolut general valabil, pornind de la micul nostru studiu de caz.

Nu de alta, dar toate sentimentele noastre intime pentru branduri trec prin stomac, iar daca el nu e fericit… ‘geaba ai mancare sanatoasa daca el nu secreta macar ceva suc gastric, daca nu saliva, cand aude de ea…

Ultimele Pad Thai pe care le-am mancat, nu mai departe de acum o saptamana-doua, la Bruxelles, la un targ “seral” organizat ad-hoc cu bautura si mancare in mijlocul unei piatete, au fost absolut delicioase. Amazing, as spune. As mai fi luat o portie, pentru documentare tehnica, daca nu trebuia sa stau la coada 20 minute, plus inca 5 timpul de preparare (asta da delicious fast-food:))

Pe langa nelipsitele sosuri de peste, teriaky, soia, plus multe legume crude de-ti raneau ochii cu coloritul viu (sadly, toate legumele mi se par mai vii pe-afara☹), bucatarul a turnat spre final un polonic mare de zahar.

Plin ochi, 100% – nu mai ramanea loc nici macar sa joace ping-pong doua cristale mai razlete. Estimez 100 grame de zahar, la o portie – cam maricica, ce-i drept, de paste.

Nu vreau sa ma lansez – acum – intr-o peroratie de ce zaharul e rau/ daca e rau, care ar fi alternativele, cat de sanatoase sunt si ele, caci toate, luate pe bucati, sunt sanatoase si toate sunt daunatoare, depinde mult ce pui in balanta…

Intreb, mai mult retoric, caci din experienta mea cu bucataria clasica, cam asta e dozajul pentru o mancare executata “corect “ la un restaurant– sa aiba gust, sa fie repede pe masa, sa sature si mai ales sa fericeasca meseanul, sa mai tanjeasca dupa inca o portie, si inca una, si inca una… ori zaharul se stie ca da numarul maxim de endorfine pe centimetrul cub patrat…

Si de aici marea mea dilema la care inca n-am raspuns: sa fac mancare “corecta “sau mancare sanatoasa? Sa o mai indulcesc cu zahar – fie el de cocos, brun, miere sau mai stiu eu ce, sau sa il limitez cat de mult se poate? Sa pun doua variante de meniu: “delicios la gust” si “gustul e ok-ish, dar macar e sanatos” si sa las clientul sa aleaga?

Diavolul e ascuns in detalii …

Pana una-alta, saptamana asta mai spre sfarsit va dau reteta pastelor noastre thailandeze… sa-mi spuneti si voi parerea voastra!

Nici o scuza sa nu treceti asta prin filtrul propriului vostru… stomac !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s